LEONARD BERNSTEIN - CANDIDE 
Operetă comică în două acte
Muzica de Leonard Bernstein
Libretul de Richard Wilbur,
texte adiţionale de Stephen Sondheim, John Latouche,
Lillian Hellman, Dorothy Parker & Leonard Bernstein;
pe un text de Hugh Wheeler, după Voltaire.
Orchestraţia de Leonard Bernstein şi Hershy Kay
cu orchestraţie aditională de John Mauceri.

Câteva luni înainte de fenomenalul succes al West Side Story, Leonard Bernstein se lansa într-o lucrare ambiţioasă, inspirată de celebra povestire a lui Voltaire, Candide sau Optimismul (1759). Creată în 1956, această lucrare ce îmbină parodia şi spectaculozitatea, se făcea purtătoarea unui mesaj de toleranţă într-o epocă în care Statele Unite erau marcate de McCarthyanism.

 

Rezumatul acţiunii:

Libretul există în numeroase versiuni, dintre care trei principale. Versiunea libretului pe un text după Hugh Wheeler, retuşat de John Wells, rămâne cea mai apropiată povestirii lui Voltaire.

Sunt prezentate aventurile lui Candide, un băiat ilegitim care trăia la castelul Thunder-Ten-Tronck (în Westphalia) şi care era îndrăgostit de Cunegonde, fiica baronului care l-a crescut. În ziua în care această iubire, ce nu ţinea cont de apartenenţa socială a celor doi tineri, este descoperită de către baron, Candide este alungat din castel. În rătăcirile sale ajunge în armata bulgară unde este maltratat, la Lisabona unde scapă de a fi executat de Inchiziţie, la Paris unde o reîntalneşte pe Cunegonde şi ucide din greşeală două notabilităţi, în America de Sud şi la Veneţia, unde intră şi mai tare în bucluc. Însă Candide nu se lasă nici o clipă doborat şi îşi păstrează optimismul inalterabil, aşa cum îl învăţase profesorul său de filosofie, Pangloss: trăim în cea mai bună lume posibilă dintre toate lumile. Doar după mai multe aventuri şi o reîntâlnire emoţionantă cu Cunegonde, Candide va înţelege că realitatea lumii e mult mai complexă decât lăsa să se înţeleagă Pangloss. Astfel, Candide decide să se retragă într-o fermă modestă, unde, ducând o viaţă simplă, îşi "cultivă gradina".

O partitură greu de clasificat

Concepută ca un omagiu adus operetei europene, însă respectând canoanele comediei muzicale americane, Candide evocă compoziţii de Offenbach, Johann Strauss, Gilbert & Sullivan, dar şi Ambroise Thomas şi Gounod. Dacă influenţa muzicii de jazz e mai puţin evidentă în această flamboiantă partitură, în schimb în structura sa apar dansuri de pe toate meridianele şi din toate epocile (tango, samba, vals, gavotă…).