• Care este costul aproximativ pe meniu? Ce include acest cost? Ce bautura vi se asigura in acest pret?
• Intrebati daca se percepe o taxa de inchiriere a localului.
• Personalul care gateste si cel care serveste trebuie platit separat? Care este suma?
• Pe langa toate aceste taxe mai sunt si altele de platit? Ce reprezinta ele? De exemplu unele restaurante au contracte cu fime de sonorizare. Dumneavoastra veti fi obligati sa platiti firma care are contract cu restaurantul respectiv, indiferent daca veti aplela la ei pentru sonorizare sau veti aduce dumneavoastra propriul DJ.
• Ce puteti comanda sau aduce dumneavoastra din alta parte : tortul, o parte din bautura, prajiturile, fursecurile, etc
• Semnati un contract in care toate aceste clauze sa fie specificate. Contractul va elimina eventualele neintelegeri si va va proteja.

Se pare ca schimbul de inele provine din Egiptul antic. Egiptenii credeau ca exista la degetul al treilea al mainii stangi o vena care ducea direct la inima. Inelele erau din material textil (canepa) si simbolizau astfel unirea inimilor. Mai tarziu romanii au adoptat obiceiul dar au inovat facand inelele de fier pentru a simboliza forta legaturii dintre soti. Prin evul mediu britanicii au inlocuit fierul cu aur, accentuand idea de durabilitate si puritate.

Romanii aveau obiceiul, la sfarsitul ceremoniei de casatorie, de a rupe o paine deasupra capului miresei. Exista credinta ca numarul firmiturilor ar fi putut sa indice cati copii va avea noul cuplu. Invitatii culegeau aceste firmituri si le pastrau ca fiind aducatoare de noroc. Pentru nunti mai mari, ca invitatii sa nu plece cu mana goala, se faceau paini din ce in ce mai mari. Cu timpul, prin rafinament, painea a fost inlocuita cu prajituri si mai tarziu cu tortul pe care-l cunoastem si astazi.

Multi considera acest obicei un simbol al dominatiei masculine. Defapt, obiceiul isi are originea in Grecia antica, mai precis in Sparta. Datorita sistemului educational prin care barbatii erau antrenati din copilarie in spirit militar, se crea o relatie nefireasca intre cupluri de barbati, bazate pe o camaraderie a caror sensuri ne scapa astazi. Femeile nu reprezentau interes pentru barbatii spartani, obisnuiti cu companie masculina. Totusi societatea spartana trebuia sa asigure noile generatii de luptatori si pentru a face femeile "atractive" pentru razboinici, acestea erau tunse baieteste, sau chiar rase in cap si apoi erau acoperite cu un val. Mai tarziu, in societatea romana si in evul mediu, ridicarea valului era dreptul exclusiv al mirelui si un semn al autoritatii barbatului asupra femeii. Mireasa nu prea avea nici un drept.

Alte surse sustin ca obiceiul dateaza din timpul in care erau la moda nuntile "aranjate". Fata miresei era acoperita pana cand mirele o insotea la ceremonie si pana cand ar fi fost prea tarziu sa se razgandeasca, in cazul in care nu i-ar fi placut chipul ei.

In vremuri stravechi aproape orice putea fi considerat ca fiind prevestitor de rele. Pentru a se proteja impotriva raului, miresele foloseau plante, cunoscute pentru protectia pe care o puteau asigura impotriva relelor. Plantele, anumite soiuri de ierburi ocrotitoare erau prinse pe imbracamintea miresei, din cap pana la picioare, facand-o sa arate mai mult ca o salata asortata umblatoare. Mai tarziu, plantele au inceput sa fie inlocuite cu flori, doar din simt estetic. Cu timpul florile de pe vestminte au evoluat in buchetul de mireasa, pe care il cunoastem astazi.

Probabil ca v-ati intrebat de unde vine sintagma "luna de miere" si va gandeati la ceva placut. Lucrurile nu stau tocmai asa. In vechime, barbatii nu prea isi pierdeau timpul facand curte. Cea mai simpla metoda de a avea o nevasta era de a o lua pe sus, de a o rapi, mai exact. Pentru asta barbatul avea nevoie de putere si consuma un soi de bautura fermentata intaritoare care continea si miere. Dupa ce o aducea acasa, daca barbatul putea impiedica fuga miresei timp de un ciclu lunar, atunci casatoria era considerata valida. Mireasa era silita sa bea din aceeasi bautura care continea miere, pentru ca se credea ca are efect linistitor asupra femeilor si ca le vor face sa ramane docile.

In Roma antica albul era considerat culoarea bucuriei, mai tarziu, in evul mediu a simbolizat puritate. In vremurile stravechi blestemele si farmecele erau luate in serios. Din acest motiv, prietenii si membrii familiei miresei si mirelui se imbracau la fel ca mirii in idea de a deruta spiritele malefice si de a deturna farmecele. Termenul vechi francez "trousseau" se traduce prin balot de imbracaminte. Dupa nunta, mireasa aducea hainele purtate de membrii familiei in casa mirelui. Obiceiul a evoluat in timp si astazi in societatea americana domnisoarele de onoare si cavalerii poarta haine de aceeasi culoare si care de multe ori sunt croite la fel.

Exista mai multe origini ale acestui obicei. In societatea antica evreiasca fidelitatea era simbolizata de o panglica albastra pe care o purta mireasa in ziua nuntii. Mai tarziu, in Anglia a devenit foarte raspandit obiceiul de a arunca ciorapul miresei. Dupa ce mirii intrau in camera nuptiala, unii invitati se strecurau inauntru cu intentia de a sterpeli ciorapii miresei. Cuplu "suparat" de intruziune arunca cu ciorapii, iar invitatii incercau sa ii arunce inapoi, deoarece se credea ca cine va fi cel mai aproape de a lovi nasul miresei va fi urmatorul care se va casatori.

Alte izvoare indica credinta barbatilor ca ar avea succes in dragoste daca reusesc sa fure ciorapul miresei. Cum erau multi tineri dornici da a pune mana pe un astfel de trofeu, uneori se produceau busculade si incaierari si unele mirese se alegeau cu hainele sfasiate in timpul petrecerii. Pentru ca nunta sa nu fie perturbata, s-a adoptat sistemul ca mireasa sa arunce de buna voie ciorapul in timpul petrecerii. Cu toate acestea, in asteptarea acestui moment, barbatii se cam imbatau si deveneau nerabdatori, chiar agresivi si incercau sa obtina cu forta mai devreme mult ravnitul ciorap. Era nevoie ca mirele sa intervina, ca mireasa sa nu fie literalmente dezbracata de multimea incinsa si astfel a aparut obiceiul ca mirele sa scoata ciorapul miresei. Mai tarziu, scoaterea ciorapului a fost inlocuita cu scoaterea jartierei.

• Alegeti decoratorul sau florarul pe baza unui portofoliu (cereti poze cu decoratiuni facute de ei sau cereti adresa de web pentru a viziona on-line aceste decoratiuni).
• Intrebati daca are accesoriile necesare decorarii: voal, tul, materiale colorate, boluri pentru aranjamentele florale, panglici, huse de scaune, etc...
• El va asigura si decorarea tortului miresei?.
• Cereti o oferta de pret.
• Intrebati daca mai sunt si alte taxe de platit in afara de ceea ce ati stabilit.
• Ce reprezinta aceste extra taxe?
• Intrebati daca puteti face un contract in care sa stabiliti exact ceea ce se va realiza.
• Care este avansul pe care trebuie sa-l platiti?

• Ar fi bine sa aveti o agenda in care sa va notati informatiile si planificarile necesare.
• Prima rezervare pe care trebuie sa o faceti este la restaurant. Trebuie sa va grabiti pentru ca locurile se ocupa cu mult timp inainte.
• Mergeti la biserica dorita, vorbiti cu preotul paroh, achitati un eventual avans si verificati ca in data respectiva sa se faca nunti.
• Alegeti nasii si stabiliti cu ei detaliile nuntii.
• Contactati muzicantii si cameramanul.

• Alcatuiti o lista a invitatilor.
• Planificati luna de miere (in cazul plecarii in strainatate verificati-va pasapoartele).
• Alegeti rochia de mireasa.
• Contactati fotograful.

• Comandati invitatiile.
• Comandati verighetele.
• Faceti o proba pentru coafor si machiaj.
• Cumparati celelalte accesorii pentru mireasa.

• Trimiteti invitatiile.
• Cumparati costumul si accesoriile mirelui.
• Comandati toalete pentru cununia civila.

• Depuneti actele pentru cununia civila.
• Comandati buchetele, aranjamentele si florile pentru invitati.
• Strangeti confirmarile de la invitati.
• Faceti programarea la coafat si machiaj.
• Comandati tortul.
• Probati hainele (in cazul in care au nevoie de transformari).
• Stabiliti detaliile cu fotograful, cameramanul si muzicantii.

• Confirmati la restaurant numarul de persoane.
• Stabiliti asezarea la masa a invitatilor.
• Faceti-va manichiura si pedichiura.
• Stabiliti ultimele detalii referitoare la luna de miere.
• Programati persoanele care se vor ocupa de detalii in ziua nuntii(luatul florilor, transportul invitatilor, etc).
• Cu o zi inainte dati o masa cu parintii si nasii.

• Care este bugetul pe care doriti sa-l alocati pentru acest serviciu?
• Cate persoane doriti sa transportati cu aceasta limuzina/masina de nunta? Intr-o limuzina vor incapea mai multe persoane : nasii, cavalerii si domnisoarele de onoare, etc...
• Decideti cat timp veti avea nevoie de limuzina. Pentru toata durata ceremoniei, aceasta fiind cea mai scumpa varianta, avand in vedere ca inchirierea limuzinei/masinii de nunta se face pe ora. Sau numai pentru transportul la Cununia Civila, la biserica apoi la sala de nunta.
• Sampania, decorarea limuzinei/masinii de nunta sau soferul trebuie platite separat?
• Negociati pretul!
• Ce se intampla daca se va renunta la inchirierea limuzinei/masinii de nunta?
• Semnati un contract!